Ma mai gandeam la ceva sau cum zice aia mica in reclama "mai m-am gandit la ceva" :)) (asta asa in spirit de gluma), oare de ce suntem noi asa de orgoliosi? De ce tinem neaparat sa fie ca noi? De ce vrem sa dirijam persoanele din jurul nostru? De ce suntem posesivi cu prietenii nostri? De ce suntem gelosi pe prietenii nostri cand mai apare o alta persoana in viata(grupul) nostru?Orgoliul ne macina pe noi toti. Credem ca ne face mai puternici, ca ne face sa parem autoritari, ca avem un cuvant de spus in fata oricui, dar nu e asa, pt ca atunci cand te astepti mai putin atunci iti dai seama de fapt ca pritenii te-au parasit. Ca nu mai esti important, ca ei cauta persoane cu care au ce discuta, care sa le inteleaga problemele, care sa fie langa ei atunci cand au nevoie.
Asta suntem noi niste marionete, sau niste animale pe post de oameni, ne manifestam ca niste lei intr-o lupta, ca tarzan in jungla, sau poate si mai rau si "urlaaaaaaaaaaaam" in gura mare prostii la tv sa ne auda tot poporul. Suntem doar niste piese de sah manevrate de orgolii si nesiguranta ca intr-o zi vom ramane singuri, ca nu vom realiza ce ne-am propus in viata, ca la capat de drum nu e luminita mult asteptata. Si ce revolvam? Acumulam mai multa tensiune si mai multa neincredere in noi...
Poate va veni ziua sa realiza ca nu suntem singuri, ca toti avem defecte, ca prietenii sunt prieteni atunci cand tu esti cu adevarat tu, cand nu esti posesiv, gelos, invidios, tradator sau altele care nici de cum nu isi pot face cuib intr-o prietenie frumoasa. Trezirea.... am aterizat pe pamant.O planeta de oameni, nu omuleti verzi cu antene. Gandim, deci putem demontra ca stim sa fim oameni in adevaratul sens al cuvantului...! is a new and sad world for...all!
RETURN TIME
Sa zicem ca stiu cine sunt in mare parte,dar invat sa ma descopar pe zi ce trece si astfel macar simt ca am ceva de castigat si nu zboara timpul in zadar pe langa mine ca un avion pe langa aeroport..dar incerc mereu sa prind timpul de coada si nu imi voi permite niciodata sa il depasesc fiindca daca as trai in viitor,nu m-as bucura de prezentu meu tumultos si nu as putea sa imi creez amintiri frumoase alaturi de cei dragi. Daca am fi singuri ne-am plictisi,am simti ca viata e un intreg pustiu..traind intr-o comunitate,luand contact zilnic cu oamenii din jur (chiar si cel vizual...daca ii faci cu ochiu unui baiat dragut din metrou) simtim ca traim,astfel pot afirma fara regrete ca suntem codependenti de cei din jur.
RăspundețiȘtergere